Si era acel moment , elberat din tarusii oteliti ai mintii. Un gand cultivat inconstient , o iluzie nutrita in mine . Adesea parca reteza ceea ce eram . Sau poate sclipirea se supunea asemenea unui sol , unui prevestitor umil in aspectul sau dar purtand o pretuiozitate. Acea frantura conturata vag imi arata ceea ce aveam sa fiu .

Reprimam ceea ce simteam de fiecare data . Se straduia sa isi faca loc prin cavalcada de idei . Ma cunosteam : priveam, dar nu vedeam , mergeam departe dar nu ma miscam . Intre ceea ce eram si ce simteam , stiam , sa le leg degeaba cautam . Acum aparea, si in fractiunea urmatoare nu mai exista . S-a intamplat mereu , dar nu si atunci .

A fost gand fata in fata cu fapt . Secunde prelungi , ore as fi zis . S-au privit si s-au inteles ; s-au infruntat . Dualitatea, un pact primejdios , acaparant schimba situatia doar cu pretul sinelui . Complacerea, ca un edict ce se refuza a fi semnat cu pretul abdicarii .